Hai ca azi am chef de o postare de aia "tipica", adica despre viata si cat (nu) este ea de minunata. Azi a fost duminca si ca de obicei, desi sunt multe de facut, am stat si am frecat-o incet dar sigur (e doar o figura de stil, n-am dat detalii picante) adica am pierdut vremea. Si cum este altfel mai frumos sa pierzi vremea daca nu admirand ce fac altii in timp ce nu pierd vremea? Stiti voi, oamenii aia geniali care te fac sa te simti atat de mic incat daca ai gasi o gaura te-ai afunda in ea si ai pune si ceva crengi pe deasupra sa te confunzi cu decoru'. Da, uite, eu recunosc! Pe mine oamenii astia ma fac sa ma simt a naibi de prost, sau proasta, ma rog. :) Adica ma roade asa, uite-l pe ala cum poate si eu, eu stau aici in fata calculatorului si-mi tocesc fundul de scaun, cu idealurile mele marunte cu tot. Cum ma gandesc eu asa sa fac un pas "mare" si sa ma mut in alt oras cand altii zboara la km departare... in fiecare saptamana. Poate ar trebui sa visez si eu mai mult, doar ca mereu e ceva'ul ala care ma trage de manecuta si-mi sopteste suav la ureche "si daca nu iese?". Ei, si daca nu iese... nu iese, de parca ar fi prima data cand nu-mi iese. Da' uite asa e omul, eu in speta, delasator si frecator de menta. Si-ar da vagauna doar pe-o colivie si apoi tot el se plange ca n-are libertate. Pff, gata! Ma ridic de pe scaun... ma duc sa-mi fac patul. :))
Somn usor.