Satira pentru mine.

Stii tu oare ca atunci cand tu dormi eu ma gandesc la tine?Ca atunci cand respiri eu mai mor putin,mereu cate putin si intr-o zi,intr-o zi o sa mor de tot si in urma mea o sa ramai doar tu,in amintirea mea.Habar nu ai.Pentru ca tu nu stii ce stiu eu si tu nu simti ce simt eu si stau si ma intreb,cine e cel sarac si cine e cel bogat?Tu sau eu?Sau poate amandoi gustam din saracie si devenim,de fiecare data,putin mai bogati,in nemurirea sufletului poate.Eu m-am pierdut in groapa amintirilor dar tu esti inca viu si imi sapi groapa mai adanc.Ai uitat cine sunt,ai uitat cine am fost dar intr-o zi iti vei aduce aminte si atunci,poate o sa iau eu sapa in mana si o sa ingrop ce tu ai sapat atat.O sa te ingrop pe tine si odata cu tine,am sa ma ingrop si pe mine.

Scoala pentru zambet.

M-am uitat zilele trecute,atat cat am apucat sa ma uit,la un reality-show Survivor se numea daca nu ma insel si mi-a placut,niste insi lasati pe o insula trebuiau sa treaca de niste probe,se eliminau intre ei bineinteles ca la un moment dat apareau si intrigi,bisericute intre concurenti in fine,ma departez de subiect era un reality show punct ca nu despre asta vreau sa scriu.Castigatoarea,cea de care mi-a placut inca de la inceput,e o tipa foarte draguta care,n-am putut sa nu observ asta,zambea tot timpul!Si nu,chiar nu avea imprimata pe fata expresia aia tampa,nu o facea ca sa arate bine "pe sticla" nu,pur si simplu zambea,radea tot timpul,foarte natural si mai ca m-a facut invidioasa.Drept urmare,mi-am zis "Nu se poate!Trebuie sa incerc si eu" asa ca m-am dus la oglinda (dar shhh,asta ramane intre "noi":) ) si am incercat sa vad daca imi pot imprima aceiasi expresie pe fata mea mohorata si posaca.Evident ca nu mi-a reusit,ba mai mult m-am simtit ca Patruleasa prezentand stirile sportive.Dar vreau si eu!Vreau si eu un zambet larg care sa nu arate a grimasa,un zambet din ala permanent.Colac peste pupaza azi mi-am adus aminte ca am fost data afara de la primul meu job pe motiv ca eram mult prea serioasa si nu zambeam suficient.Era un job care presupunea interactiunea cu oamenii asa ca zambetul era musai doar ca atunci ca si acum ia nene zambet de unde nu-i. :(
Eu nici macar nu rad,toata lumea din jur imi spune ca eu "chitzai",asa ca un soarece.Asta-i chiar trist.Unde as putea gasi oare un zambet cu tot cu manual de utilizare?Exista undeva pe lumea asta o scoala unde sa inveti cum sa zambesti?Ar trebui.Invatam de mici diverse:sa mergem,sa mancam,sa vorbim,sa scriem dar nu ne invata nimeni si cum sa zambim.Asta poate pentru ca se presupune ca a zambi este ceva cu care ne nastem,care nu trebuie invatat insa,atunci cum se face ca unora le reuseste si altora nu?

Om care intreaba caut om care sa raspunda.

Ce ar trebui sa aleg intre calea batatorita a sigurantei si firul subtire al iadului,desigur cel pavat cu bune intentii?De ce nu este viata simpla?Cine a inventat culoarea gri?In ce carte si la ce pagina gasesc raspunsurile,cine stie?Am incercat si eu sa caut dar nu am gasit nimic asa ca am ramas deznadajduita.Am in fata o balanta,nimic pe talare si totusi se inclina cand intr-o parte cand in alta.As avea ce sa pun sa cantaresc dar nu stiu locurile unde ar trebui sa stea,in dreapta sau in stanga?Ma tot uit la balanta asta si nu intrezaresc nicio solutie.Cica i se spune maturitate solutiei dorite si negasite.Pe asta cine o mai fi inventat-o?Ma doare capul,ma dor dintii de cat mi-am ros degetele,ma doare mintea cu suflet cu tot si greutatile in loc sa stea in balanta stau pe umerii mei,care da,ma dor si ei.

As vrea sa plec in lume dar cica lumea e rea,as vrea sa naufragiez pe o insula pustie dar mi-a spus cineva ca singuratatea e greu de suportat,as vrea sa nu mai am viata mea,sa o am pe-a altuia dar se spune ca viata perfecta nu exista,nici a mea,nici a altuia.

Trebuie sa ma multumesc cu viata mea,cu oamenii mei,cu singuratatea mea in lumea altora si trebuie sa o fac perfect.A naibi!

Maine.

Si am zis sa nu mai zic “de maine”.Maine nu exista,adica nu la modul ala fatalist ci realist,maine nu exista,este doar o posibilitate.Maine exista poate doar pentru cei care reusesc sa traiasca azi.Eu azi ma gandesc la maine asa cum ieri ma gandeam la azi.Nici macar azi nu exista,azi este o suspensie intre ieri si maine,crezi ca poti s-o atingi dar cand dai cu mana dispare.Iar amanarea…amanarea nu este ceva-ul de dupa egal,nu este nici adunare,scadere sau inmultire,nu.Amanarea nu este decat toporul cu care mai tai cate putin din creanga pe care ma aflu.Si sunt atat de aproape de sol,inca putin si fac poc.
Am pus totul pe stand by si astept.Nu pot nici sa merg inainte,nici la stanga si nici la dreapta.Nu pot pentru ca nu vreau,pentru ca am apasat nenorocitul ala de buton de stand by si acum stau si astept de parca as fi vreo nemuritoare de care lumea inca nu a aflat.Si imi este frica sa nu apas din greseala pe fast forward si sa merg inainte cu toata viteza,sa ma impiedic si sa cad,sa-mi pierd ochelarii.Asta ar fi cu siguranta o fatalitate...
Hai ca ma duc sa-mi caut telecomanda aia,de maine. :)

Inevitabil.

Nu-mi plac zilele astea “cu semnificatie”,1 martie,8 martie..Imi par inutile,nu le vad sensul.Aceleasi sintagme obosite de genul “sa ai o primavara frumoasa” no shit!A scos cineva capul pe geam in ultimele 24 de ore?Mai corect mi s-ar parea “sa ai parte de o trecere iarna-vara cat mai placuta”.Apoi este traditia atei albe combinata cu ata rosie,ti-o pui in piept,la mana,la gat,ti-o legi in par dar martisorul asta nu mai e cum a fost odata.Inainte eram entuziasmata,cand eram pitica ma gandeam cum o sa merg eu mandra la scoala cu martisorul meu si chiar tin minte ca odata am tinut martisorul la mana pana am vazut primul pom inflorit,l-am agatat de crengute si mi-am pus o dorinta.Dar asta era atunci,acum nu mai gasesc bucurie si semnificatie in nimic din toate astea.Iar 8 martie…ziua asta am ajuns sa o percep doar ca o iesire cu fetele "hai in club sa ne imbatam si sa ne uitam la gretosii aia de li se zice stripari cum sa unduiesc penibil in fata noastra si noi avem scoasa limba afara ca vai ce ne place!” Dar vai ce nu-mi place!Nu inteleg dezmatul asta,noi ca femei doar de atat suntem capabile pentru a ne “sarbatori”?Nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg,efectiv neg existenta acestei zile.I-am spus astazi “La multi ani!” doar mamei.
Asadar si prin urmare:dragi muieri,va doresc sa aveti parte de un viscol placut,o mahmureala usoara,un pic mai multa minte,ceva si mai multa intelegere pentru surate,sa va bucurati de respectul barbatilor si de dragostea copiilor.Inevitabil, LA MULTI ANI!

Minciunele,minciunele.

Trebuie sa mesteresc o minciuna si nu-mi vine.Ma simt (inca) aiurea cand spun minciuni.Habar n-am de ce pentru ca,de cele mai multe ori,eu chiar nu consider ca fac un lucru rau.Da,chiar asa,nu mi se pare ca infaptuiesc o mare crima.Poate ca daca ar fi vorba de o minciuna care mai tarziu ar putea sa influenteze intr-un fel puternic negativ o anumita persoana m-as gandi de 2 ori dar de cele mai multe ori,fie ca evit sa spun adevarul,sau evit o parte a lui sau pur si simplu spun o poveste care nu are legatura cu realitatea,toata lumea este mai fericita.De ce sa ma ma ascund dupa deget,nu fac parte din categoria celor care sustin sus si tare ca prefera adevarul crud in locul unei minciuni,chiar de loc si cred ca cei care spun asta sunt niste mari mincinosi.Eu prefer sa traiesc intr-o realitate frumos construita alaturi de oameni care sunt constant mintiti dar fericiti.Parca viata e prea scurta sa ne-o petrecem asudandu-ne fruntea impartind dreptatea si adevarul in stanga si-n dreapta in conditiile in care oricum viata nu este nici dreapta si de multe ori,realizezi ca nici adevarata nu este.
Si daca stau mai bine sa ma gandesc eu nu m-as putea numi chiar mincinoasa,mai degraba optimista.Pai,nu cu asta se ocupa un optimist?Sa vada doar partea plina a paharului,sa minta si sa se minta ca defapt partea aia goala nu exista sau nu conteaza?Parca asa ceva.Poate totusi ma insel,dar prefer sa ma mint in continuare. :)
Cum era?A,sunt frumoasa,desteapta si am un viitor promitator in fata.Pai da,asta zic toti psihologii sa facem dimineata cand ne trezim si ne uitam in oglinda,ca cica ajuta la confortul psihic dar nu cred ca toata lumea corespunde descrierii deci,cum spuneam si eu,hai sa ne mintim frumos ca sa nu fim tristi.Si daca ai destula imaginatie,cum am eu,se pare :) poti chiar sa-ti cladesti un vis,un castel efemer si in fiecare zi mai adaugi o poveste noua.