Cu capul ingropat in norisori.

Obisnuiesc frecvent sa visez.Cu ochii inchisi sau deschisi,nu conteaza,stiu doar ca plec cu gandul intr-o altfel de lume,o lume un pic mai ideala,un pic mai buna si care,de cele mai multe ori,nu are nicio legatura cu realitatea in care imi traiesc existenta.Asa s-a intamplat si azi,visam cand am realizat ca trec masini pe langa mine,cu greu mi-am indreptat privirea spre semafor ca sa observ ca e rosu.Ciudat dar n-am avut parte nici de claxonari insistente si nici de injuraturi de mama,sa zic ca am avut noroc.Ah da,si nici nu m-a calcat vreo masina.Am ajuns teafara si nevatamata pe trotuar si am inceput sa rad ca isterica,mi s-a parut amuzanta situatia asa,tinand cont ca n-am murit. :)
Da,cred ca visez cam des,defapt nu stiu exact cand ar trebui sa-mi pun intrebari sau daca ar trebui deja...
Dar e frumos sa visezi,sa-ti imaginezi nebunii si sa speri ca poate intr-o zi nebuniile tale vor deveni realitate.Deci,recapitulam:norisori pufosi si roz,acadele dulci,valuri de sampanie,corpuri dezvelite si eu intre toate,fericita de mine.