Patratele,modele,tipare.

Am fost,de curand,anuntata ca imi traiesc viata "intr'un patratel",ca n-am modele in viata si nici perspective clare asupra felului in care-mi voi trai viata.Initial am luat-o ca pe o gluma,hihi haha,pana mi-am dat seama ca respectiva persoana vorbea serios si da,probabil are si dreptate.
Ei bine,acuma ce sa-i faci?Patratelul e patratel si trebuie respectat.Altfel,daca las garda jos si patratelul deschis cu siguranta s-ar gasi macar 2-3 care sa faca mizerie ori eu,m-am cam saturat sa strang mizeria lasata de altii cu atat mai mult cu cat oroarea se petrece pe teritoriul meu.
In ceea ce priveste "modelele in viata"...pai,cand eram mica si fraiera mai gaseam cate unul bun de pus pe piedestal dar acuma am realizat ca tot ce-i omenesc pute(scuzati expresia) si daca nu pute de la inceput,se impute pe parcurs si de pus pe piedestal tot nu-i bun.Deci nu,n-am nici modele in viata.
Perspective?Prea putin conturate,poate doar dorinta de a nu ma pierde pe drum...un drum in care sa fiu linistita si impacata cu mine insami.
Oamenii vin si pleaca,idealurile de azi s-ar putea sa devina glumite pline de haz maine,convingerile puternice,intr-un anumit context,s-ar putea sa devina doar vorbe in vant.Crezi ca azi esti un om si maine descoperi ca esti alt om...indiferent ce ar insemna asta.
Eh da,n-am domnule,nici perspective,nici modele in viata,n'am "tipare".
Viata asta merg fara tipare si vad in urmatoare cum o fi cu. :))