Ce ar trebui sa aleg intre calea batatorita a sigurantei si firul subtire al iadului,desigur cel pavat cu bune intentii?De ce nu este viata simpla?Cine a inventat culoarea gri?In ce carte si la ce pagina gasesc raspunsurile,cine stie?Am incercat si eu sa caut dar nu am gasit nimic asa ca am ramas deznadajduita.Am in fata o balanta,nimic pe talare si totusi se inclina cand intr-o parte cand in alta.As avea ce sa pun sa cantaresc dar nu stiu locurile unde ar trebui sa stea,in dreapta sau in stanga?Ma tot uit la balanta asta si nu intrezaresc nicio solutie.Cica i se spune maturitate solutiei dorite si negasite.Pe asta cine o mai fi inventat-o?Ma doare capul,ma dor dintii de cat mi-am ros degetele,ma doare mintea cu suflet cu tot si greutatile in loc sa stea in balanta stau pe umerii mei,care da,ma dor si ei.
As vrea sa plec in lume dar cica lumea e rea,as vrea sa naufragiez pe o insula pustie dar mi-a spus cineva ca singuratatea e greu de suportat,as vrea sa nu mai am viata mea,sa o am pe-a altuia dar se spune ca viata perfecta nu exista,nici a mea,nici a altuia.
Trebuie sa ma multumesc cu viata mea,cu oamenii mei,cu singuratatea mea in lumea altora si trebuie sa o fac perfect.A naibi!
2 comentarii:
o postare frumoasa, usor filosofica...e si vremea care, probabil, te indeamna spre melancolie...dar, hei, o veni ea si primavara asta!
cat despre directia in care s-o apuci, sorry..no way!...de asta ne explicam cele mai neasteptate alegeri, care ne pot marca viata, prin cuvantul asta:"soarta"
Eu urasc cuvantul "soarta".Adica nu'l urasc,ii neg existenta,in viata se intampla doar ce gandesc...din pacate uneori nu gandesc,ma rog,defect personal. :)
Trimiteți un comentariu