Oua,iepuri si depresii.

Am cazut intr-un butoi adanc,plin cu vin si...melancolie,multa melancolie.Este,cred,depresia mereu prezenta dupa fiecare sarbatoare din asta mai importanta in care trebuie sa fim mai buni,familia trebuie sa fie unita si masa plina cu de toate.Ma deprima linistea de dupa,faptul ca nu sunt atat de apropiata de familie cum ar trebui,ca prietenii si asa putini sunt mult prea ocupati,plictisti si in general,cu mult prea preocupati de propriile vieti si frustrari pentru a-mi acorda cateva secunde din pretiosul timp.Ma doare ca nu sunt indeajuns de importanta,ca mereu pic pe o treapta inferioara si,desi nu ma caracterizeaza genul asta de lamentari,iata ca minunatele sarbatori scot la suprafata pana si asa ceva.Ma simt adormita si as motai toata ziua,am obosit de atata zambete de curtoazie si am ajuns chiar sa cred ca singura menire a acestor sarbatori este de a ne da seama cam cat de repede trece timpul "parca acu' era Craciunul si acum e Pastele" da,cred ca toti am auzit cel putin odata in viata expresia asta.
Clar,nu sunt un mare fan al minivacantelor cu veselie si mese intinse,de fapt nu sunt un fan al vacantelor in general fie ele mini sau maxi,simt ca ma opresc din frenezie si ma fac sa-mi aduc aminte de tot iar mesele prea intinse imi dau frecvent senzatie de disconfort chiar si inainte sa apuc sa pun ceva in gura.
Dar uite ca s-a terminat de parca nici n-ai fi zis ca a fost si o iau de la capat,adica de unde o lasasem,cu acelasi gust amar ca doar in 3 zile nu a apucat sa se indulceasca.