Puncte fixe.

Traiesc intr-o libertate aparenta,pot sa spun ce gandesc,pot sa fac ce imi doresc si totusi,de atat de multe ori,se intampla sa fie ceva care ma retine.Parca de prea multe ori.De cele mai multe ori traiesc intr'o suficienta aparenta pentru ca,desi am tot ce-mi trebuie pentru a fi fericita,si aici trebuie sa le multumesc alor mei care imi reamintesc de fiecare data ca am tot ce-mi trebuie pentru a ma simti multumita...ei bine,nu sunt.Da,am casa si am si masa si pe langa astea imi permit frecvent mici placeri,poate neindestulatoare pentru unii,lux pentru altii dar suficiente pentru mine insa mie tot timpul imi lipseste ceva.Sa fie oare acelasi "ceva" care ma retine sa am libertatea care mi-o doresc?Este "ceva-ul" asta o iluzie?Habar nu am!
Stiu doar ca odata l-am simtit,adica nu doar odata,l-am simtit de mai multe ori,sub forma unei mangaieri,a unei priviri si daca a fost iluzie si minciuna atunci inseamna ca viata nu este frecvent nedreapta ci si frecvent inselatoare.
Eu chiar nu vreau sa traiesc intr-o posibila iluzie a trecutului si nici nu-mi doresc sa fiu intr-o continua cautare dar vreau nu vreau simt ca asta se intampla in fiecare zi.E cumplit,sa astepti,sa nu te bucuri,sa fii mereu cu un pas inapoi.Sa nu fie nimic cert,sa ai mereu un lipici pe buze si o inima stransa.
Poate intr-o zi o sa invat si cum sa fiu libera,multumita sau poate nu.Poate o sa invat sa accept,sa inteleg si sa fiu eu fara alte restrictii si doleante.Habar nu am cand si daca o sa se intample toate astea insa stiu ca,pana atunci,palma o sa-mi sprijine barbia iar privirea nu o sa-si gaseasca un punct fix.