sâmbătă, 27 februarie 2010

Fara titlu.(II)

Sunt o tipa cam timida,genul care in autobuz se uita melancolic la succesiunea rapida a copacilor de pe margine si evita privirile celorlalti.Nu ies in evidenta,sunt mica,mult prea mica si tocmai de aia atunci cand gasesc un colt ma inghesui in el si ma fac si mai mica.Imi salut politicos vecinii de scara dar niciodata nu le-am pus intrebarea "ce mai faci/faceti?",am considerat ca le-as rapi din timp,ca nu este un gest potrivit.La fel se intampla si cand ma intalnesc pe strada cu diversi cunoscuti.La facultate imi stiu aproape toti colegii dar asta nu pentru ca as fi vreo populara,pur si simplu suntem destul de putini si astfel am ajuns sa le retin,daca nu numele atunci,macar figura si in atatia ani aproape ca a venit de la sine.N-am discutii mai lungi de 20 de minute cu cei din casa si rar se intampla si astea,nu stiu de ce,cred ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda.Evident,n-am nici foarte multi prieteni,dar ma simt confortabil asa.Prietenii mei au destule probleme existentiale cat sa acopere necesarul de confesiuni suportabile de catre o fiinta umana.Ei mi se confeseaza,eu niciodata.Imi place sa ascult,imi place sa le vorbesc ca si cum as fi vreo fiinta cu o incredibila empatie care a trait si a auzit multe,care poate sfatui,indruma si in fine,toate bla-bla-urile alea de care are nevoie o persoana atunci cand e la ananghie.Imi place sa cred ca sunt buna la asta,nu stiu daca si sunt.
Nu-mi place sa "dau din casa" pentru ca,efectiv,cand vine vorba de expus sentimente personale sunt balbaita,agramaticala si nu ma simt in largul meu,prefer vinul.Ca tot ma intreba cineva,care-i faza cu alcoolul.Ei bine,alcoolul nu te face sa uiti dar iti mai abureste din cand in cand ochelarii.Oricum,alcoolul e naspa,nu-l recomand,sa se inteleaga,acoolul e "caca".
In rest...a da,si mi-am facut blogul asta din spirit de turma,n-am nimic de spus,nimic de expus,nimic de dezbatut.Sunt un nimeni dar ma bucur de asta.Pam-pam!

marți, 23 februarie 2010

Cu capul ingropat in norisori.

Obisnuiesc frecvent sa visez.Cu ochii inchisi sau deschisi,nu conteaza,stiu doar ca plec cu gandul intr-o altfel de lume,o lume un pic mai ideala,un pic mai buna si care,de cele mai multe ori,nu are nicio legatura cu realitatea in care imi traiesc existenta.Asa s-a intamplat si azi,visam cand am realizat ca trec masini pe langa mine,cu greu mi-am indreptat privirea spre semafor ca sa observ ca e rosu.Ciudat dar n-am avut parte nici de claxonari insistente si nici de injuraturi de mama,sa zic ca am avut noroc.Ah da,si nici nu m-a calcat vreo masina.Am ajuns teafara si nevatamata pe trotuar si am inceput sa rad ca isterica,mi s-a parut amuzanta situatia asa,tinand cont ca n-am murit. :)
Da,cred ca visez cam des,defapt nu stiu exact cand ar trebui sa-mi pun intrebari sau daca ar trebui deja...
Dar e frumos sa visezi,sa-ti imaginezi nebunii si sa speri ca poate intr-o zi nebuniile tale vor deveni realitate.Deci,recapitulam:norisori pufosi si roz,acadele dulci,valuri de sampanie,corpuri dezvelite si eu intre toate,fericita de mine.

duminică, 21 februarie 2010

Viata intre soare si ploaie.

A venit primavara,exact cum mi-am dorit,atat doar ca mai ploua din cand in cand.
Eh,o ploicica mica,nimic serios.Si totusi,un pic de ploicica azi,un pic de ploicica maine si uite asa parca nu ma pot bucura de primvara.Astept cu nerabdare zilele alea calduroase si totusi,in momentul cand ar trebui sa ma bucur mai mult de soare incepe ploaia si trebuie sa fug spre casa.
As putea sa stau bineinteles,sa ma bucur(cica) de ploaie.Sa stau ca zabaluga uda,sa ma bata vantul si sa simt frigul pe sira spinarii,as putea sa fac si asta dar nu-i comod si in fond,nu-i ceea ce-mi doresc.Eu vreau soare,caldura si miros de flori,nu de ploaie,asa ca fug in casa si-n timp ce ma uit pe geam la norii aia gri astept.Astept sa treaca norii,sa treaca ploaia...astept.

vineri, 19 februarie 2010

I'm not special,I'm just retarded.

Vreau sa merg in munti si sa cresc capre.Da,exact asta vreau sa fac.Vreau sa stau toata ziulica,sa ma uit la capre cum papa iarba,sa nu aud alt zgomot inafara de zumzaitul insectelor,sa ma uit seara la cerul plin de stele si sa adorm cu imaginea aia si sa fac,in principiu,nimica.
Am obosit nene,am obosit rau de tot.Imi dau seama ca am intrat intr-un soi de frenezie care nici nu-mi face placere,ma oboseste si nu ma lasa sa ma odihnesc.Ma scol dimineata,imi beau cafeaua,imi aduc aminte ca peste x zile este un termen de platit,un examen de dat,plec,vin,vad aceleasi fete la fel de obosite,rad la aceleasi glume,dar spuse altfel si,inevitabil,adorm,seara cu ochii la televizor si fara cer plin de stele.Imi spun in fiecare zi ca trebuie sa fiu mai buna,ca trebuie sa ma lupt nu stiu cu cine,cu mine,cu altii.Ca trebuie,trebuie,intotdeauna trebuie.Si,cateodata,cand apuc sa stau locului mai mult de 5 minute imi aduc aminte ca m-am nascut si trebuie sa supravietuiesc,nu conteaza cum, intr-o societate de rahat!O societate care-mi spune "Fii oaie! dar nu orice oaie,fii oaie cu personalitate!".Mediocritatea trebuie sa fie doar un cuvant din dictionar,imbecilitatea este motiv de amuzament iar termenul de "bun" pur si simplu nu mai exista,exista doar "foarte bun".Poti,bine!Nu poti,incearca!Ai obosit?Nu exista,mai incearca.Si uite asa o iau de la capat.Of,muntii mei!

miercuri, 17 februarie 2010

Vine,vine priiimavaraaa!




Se inverzeste tooata taraaa!
Sau,cel putin,asa ar trebui.Daca pana acum a fost alba din cauza codului galben acum este cacanie din pricina ploii.Si eu vreau primavara,vreau verde,vreau copaci infloriti!Imi doresc sa ma incalt in pantofi,sa ma imbrac in rochite si sa fac plimbari lungi prin parc la +20 de grade.
Chiar cer prea mult?Off!Da,stiu si ca suntem abia la mijlocul lui februarie dar jur,am impresia ca iarna asta a inceput acum un secol.Si ce iarna a fost...
Asa ca o sa adopt atitudinea de fetita razgaiata,o sa bat din picior si o sa strig cat ma tin plamanii:Vreau primavara!Si o vreau ACUM!
Vino primvara!Hai,nu te mai lasa asteptata.

duminică, 14 februarie 2010

Fara titlu.

Ceva s-a schimbat.Ceva s-a schimbat si eu n-am fost aici.Unde am fost eu oare cand s-a stins lumina si s-a inchis usa?Culegeam flori pe camp,alergam dupa fluturi?Nici n-am realizat,m-a lovit dintr-o data.N-am apucat decat sa clipesc odata si de atunci privirea mi-a ramas in gol.Ciudat,mi s-a intamplat de atatea ori dar eu inca pastrez acea privire uimita...sau poate e spaima?
Ma uit in oglinda.Cine este fata din oglinda?Nu o cunosc.Nu-mi place de ea.Ma chinui dar cu greu o accept.Au disparut naivitatea,delicatetea,bunatatea,intelegerea.S-au dus,a ramas doar imaginea stranie.Incerc sa descifrez,sa-mi dau seama,sa accept dar nu pot,nu-mi reuseste.
Este fara titlu.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Patratele,modele,tipare.

Am fost,de curand,anuntata ca imi traiesc viata "intr'un patratel",ca n-am modele in viata si nici perspective clare asupra felului in care-mi voi trai viata.Initial am luat-o ca pe o gluma,hihi haha,pana mi-am dat seama ca respectiva persoana vorbea serios si da,probabil are si dreptate.
Ei bine,acuma ce sa-i faci?Patratelul e patratel si trebuie respectat.Altfel,daca las garda jos si patratelul deschis cu siguranta s-ar gasi macar 2-3 care sa faca mizerie ori eu,m-am cam saturat sa strang mizeria lasata de altii cu atat mai mult cu cat oroarea se petrece pe teritoriul meu.
In ceea ce priveste "modelele in viata"...pai,cand eram mica si fraiera mai gaseam cate unul bun de pus pe piedestal dar acuma am realizat ca tot ce-i omenesc pute(scuzati expresia) si daca nu pute de la inceput,se impute pe parcurs si de pus pe piedestal tot nu-i bun.Deci nu,n-am nici modele in viata.
Perspective?Prea putin conturate,poate doar dorinta de a nu ma pierde pe drum...un drum in care sa fiu linistita si impacata cu mine insami.
Oamenii vin si pleaca,idealurile de azi s-ar putea sa devina glumite pline de haz maine,convingerile puternice,intr-un anumit context,s-ar putea sa devina doar vorbe in vant.Crezi ca azi esti un om si maine descoperi ca esti alt om...indiferent ce ar insemna asta.
Eh da,n-am domnule,nici perspective,nici modele in viata,n'am "tipare".
Viata asta merg fara tipare si vad in urmatoare cum o fi cu. :))

marți, 9 februarie 2010

Atentie!Atentie!Popi pe telescaun!

Ieri,ma pun in pat,deschid televizorul sa ma uit la Badea(hof course!) si ce sa vad?Vad cea mai tare comedie din cate exista pe lumea asta,3 popi suiti intr'un telescaun(cred ca asta e cuvantul,nu le am cu muntele) cum aruncau cu aghiazma.Sa se sfinteasca partia,zapada sau poate toata statiunea nu stiu,nu'mi pasa dar jur,m'am tavalit pe jos de ras..adica in pat,m'am tavalit in pat.
Vorba lu' Badea "deci,cum?".Cum frate?Cum?Si acolo?
Sa nu fiu inteleasa gresit,eu respect Biserica Ortodoxa si tocmai pentru ca o respect simt nevoia sa pastrez o anumita distanta si evit sa'mi spun parerea despre.Stiu ca sunt multi,inclusiv parintii mei, persoane apropiate pentru care biserica reprezinta un sprijin,merg la biserica,se confeseaza unui preot,in fine,tot ce tine de chestiile astea bisericoase.Ok,inteleg asta dar...dar! eu,care nu consider ca biserica si preotul reprezinta legatura,liantul dintre mine si Dumnezeu, de ce trebuie sa ma "impiedic" de tot ce inseamna biserica?Ce treaba are partia cu Dumnezeu?Oare o sa'si rupa mai putini gatul pe partie daca a fost sfintita?Chiar sunt curioasa.Ca sa nu mai zic de altele in care biserica a tinut cu tot dinadinsul sa'si bage nasul desi chiar nu avea motiv.
Bai da' ce popor crestin suntem noi,mega crestini!Nu suntem noi atat de crestini cum vrea biserica sa ne dovedeasca.Si la cat de crestini si cu frica in Dumnezeu suntem,ia uite ce bine ne merge!Ne iese binele pe nas.

vineri, 5 februarie 2010

One loser,two losers,three losers...

Fata in fata iar cu esecul,ultima oara i-am spus sa ma lase in pace si sa se mai duca si pe la altii dar nu si nu,se tine scai de mine.Am incercat sa dau cu apa si sapun,cu perie de sarma...dar cu ce n-am dat?Cu toporul inca n-am incercat,trebuie sa recunosc,mi-a fost un pic frica asa sa tai raul de la radacina.Ba frica,ba lene sau delasare si intr'un final toate astea trei la un loc,ca oricum se confunda.In fine,nu-mi reuseste si basta.Si-n fond,care a fost nemernicul ala care a inventat primul loc,nota zece si cuvantul succes?Sa mi-l aduca cineva in fata,asta ca sa tai raul de la radacina..muahaha.Glumesc,nu sunt chiar atat de absurda.
Si uite ca acum mi s-a aprins un beculet,daca n-am exista noi,"loserii" atunci cu cine s-ar mai compara oamenii de succes ca sa rezulte cumva ca ei au succes si altii nu?
Pai!?Avem si noi un scop pe lumea asta.
offf...

miercuri, 3 februarie 2010

Nimic.

Stii cum e sa te culci seara si sa ai acelasi cosmar...3 ori la rand si in a 4-a zi sa-ti
fie frica sa adormi?Stii cum e sa-ti bata inima atat de tare incat sa simti ca mai are putin si te omoara desi totusi nu o face?Stii cum e ca ceilalti sa-ti puna mana pe umar,dar nu ca sa te sprijine ci ca sa se sprijine?
Ai simtit vreodata ca toate gandurile tale si fricile nu-ti mai incap in suflet si se transpun pe fata?
.........................................................................................................................................................................
Cel care m-a lasat in locul asta mi-a dat un suflet care,desi nu se vede,desi nu'i palpabil,il simt greu,exact ca o piatra care e legata cu o funie de gat...si cineva m-a aruncat in apa.
Si am incercat sa inot,am incercat sa tai funia,n-am reusit,m-am resemnat,alunec..ma inec.
Nu te uita in jur,au plecat toti,s'a stins lumina.In curand o sa pleci si tu.
Sa nu-ti para rau,ma omor azi ca sa pot trai si maine.In fiecare zi mai inec un pic din mine.
In fiecare zi se da o lupta care urmeaza acelasi tipar:furie,lupta,resemnare si moarte.

marți, 2 februarie 2010

Inainte sa pleci la razboi

...sa te asiguri ca mai sunt si altii in spatele tau!
Azi sunt trista,trista rau si obosita si bolnava si neinteleasa si toate la un loc.La un moment dat credeam ca oamenii care ma cunosc sunt cei care vor fi alaturi de mine dar viata mi'a dat de inteles ca nu'i un facut la fel cum nu'i musai ca cei care'mi sunt alaturi,dintr'un motiv sau altul,sa ma si cunoasca.Rautati gratuite si crize de isterie a trebuit sa suport,a trebuit sa ma prefac ca nu'mi pasa cand ma scurgeam de la atata rau,a trebuit sa inteleg ca defapt n'am fost niciodata inteleasa.
Asa ca o sa pornesc un razboi,de data asta fara sa mai ma uit inapoi sa vad daca mai e cineva,sa fiu singura nu'i ceva nou,e doar ceva de care devin tot mai constienta.