Nu stiu altii cum sunt...

...cand viseaza,insa eu o iau razna.Efectiv nu ma pot abtine,sunt ca un avion care decoleaza,merge incet pe pista,apoi prinde viteza din ce in ce mai mare,din ce in ce mai mare,se ridica putin cate putin si pac,parca dintr-o data,il vezi pe cer cat un punct,plutind printre nori.Da,exact acolo sunt si eu acum,printre nori.Niste nori de culoare roz.Merit o palma drept stimulent pentru trezire.Ba nu,defapt merit o avalansa de suturi in fund pentru mobilizare.Cum s-a ajuns in stituatia asta?E simplu,se pare ca am avut niste larve in stomacel(nu va ingrestosati ca nu e cazul) care,sub actiunea unor priviri ucigatoare,a unor cuvinte spuse intr-un anumit fel s-au transformat in cei mai frumosi si mai grandiosi fluturi care acum fac un mare concert la mine in stomac.Si dau din aripi si se zbat si degeaba incerc eu sa-i stapanesc,sa le zic sa termine odata festinul ca ei,n-au nicio treaba,isi fac de lucru in continuare.Of,si e tare greu de trait cu fluturi in stomac.
Si eu,eu ce sa fac acum?Avioane,fluturi,norisori roz...off,a inteles cineva,ceva?

Vreau o lamaie.Urgent!

Incredibil dar adevarat!Si chiar cand credeam ca nimic nu ma mai poate uimi iata ca s-a produs o minune.Da,exista oameni mai scarbosi decat toti gretosii intalniti pana acum.Cu siguranta mai toata lumea ii stie,sunt finutii,delicatii care nu au nimic in pantaloni si ma refer aici, la "chestia aia",la figurat vorbind,caci gretosenia nu tine cont de sex.Ei sunt cei care nu vor sa deranjeze,care avertizeaza inainte sa deschida gura pentru a arunca mizerii ca "stii,nu vreau sa te superi pe mine dar..." si nu o fac din fair-play,nu,desi initial asta cred mai toti,ci o fac pentru a-si masca impotenta de a-si sustine propriile idei.Sunt cei care te musca de fund,pentru ca e singurul element anatomic la care mai pot ajunge,sunt lamentabili si ce este mai rau decat rau,habar nu au!Au cumva impresia ca ei sunt finuti si delicati,exact ce spuneam mai sus,si ca mizeria umana,adica fix aia in care se scalda,nu poate sa-i ajunga.Se scuza pentru orice,desi de cele mai multe ori nu sunt ei cei direct vizati,dar ei simt totusi nevoia sa se scuze,ca nu cumva sa fie si ei bagati in cloaca universala a nesimtitilor.Au pretentia unei oarecare originalitati cand,saracii,sarmanii habar nu au ca se introduc singuri intr-o clasa de duzina si zau,daca nu ar fi atat de ipocriti le-as plange de mila dar nu pot.Rautatatea,care in zadar incearca ei sa si-o ascunda sub o masca de candoare,este totusi atat de evidenta incat realizez ca ei nu-mi merita decat scuipatul.Pai da,pentru ce sa fie lamaia?Pentru asa ceva,normal.Am auzit si eu ca cica daca iti imaginezi ca mananci lamai ajungi sa ai hipersalivatie. :)

O lume nebuna...nebuna.(titlu fara legatura)

Am fost somata sa scriu mai des.Da,stiu las blogul in paragina zile intregi.De ce o fac?Pai pentru ca prefer sa scriu in "momentele mele",nu vreau blogul asta in niciun top,daca exista un top din asta al blogurilor,nu mi-am promovat blogul in niciun fel,l-am dat doar unor prieteni apropiati si am postat cu contul de aici comentarii pe blogul altora si cam atat.Ce scriu aici,scriu pentru mine,pentru ca eu sunt o handicapata social care atunci cand are ceva de spus,ceva pe sufletel sau pur si simplu doreste sa comunice ii este mai usor sa scrie,in cazul celorlalte,in cazul celor neimportante vorbesc,plang si rad.Iar in ultima vreme nu am mai scris,de fapt nu am mai scris,asa cum o faceam candva,de mult pentru ca...la intrebarea asta nu stiu sa raspund.Probabil pentru ca n-am mai simtit de mult nimic,am incetat sa mai fiu om,sunt ca un robotel din ala care este ghidat "Fa stanga,fa dreapta.Acum incearca peretele cu capul." smmd.Am renuntat un pic si la visat,eu,fiinta aia care era mereu cu capul in nori si mereu visatoare,am cedat locul din cer pentru unul gri aici pe pamant.De ce am facut-o?Din obligatie,din responsabilitate,poate si un pic de maturitate care se vrea promovata adica toate lucrurile alea pe care le urasc mai mult in viata,si nu le urasc pentru ce inseamna ci pentru ce devin eu cand pun stapanire pe mine.N-am invatat cum sa ajung sa fiu "om mare" si n-am sa invat vreodata.Locul meu nu este pe planeta oamenilor responsabili.Nu ma mandresc cu asta si nici nu ma rusinez,este o stare de fapt,starea mea.De asta acum ma simt chinuita,scrasnesc din dinti si strang din pumni iar perioada asta,pe care toti o considera cea mai frumoasa din viata unui om,eu o astept doar ca sa treaca.
Bun,pornisem sa scriu ceva si m-am trezit...in lanul de porumb.Nu mai stiu nici ce voiam sa scriu,probabil nimic interesant. :) Si o sa incerc sa scriu mai des,macar de mi-as gasi in asta alinarea mult dorita.

Leapsa cu intarziere.

Am primit o leapsa,prima dealtfel si n-am avut cand sa raspund.N-am avut timp si trebuie sa recunosc ca si lenea a fost cea care m-a obligat,tinut cu forta,legat de scaun sa nu raspund.
Eh,dar nu ma pot plange de lipsa timpului si de prezenta lenei mereu asa ca acum imi rup cateva minutele si leg lenea cu catuse ca sa raspund.
Oh si unde mai pui ca este si o leapsa cu un subiect,cum sa'i zic eu(?) cam delicat pentru firea mea practica,sper totusi sa nu ma fac de rusine prea tare.
Multa vorbarie inutila,sa incep deci:
1. Citatul tău preferat dintr-o poezie scrisă de Eminescu.
Daca ma crede cineva chiar am scris pe o foicica versuri care mi-au placut.Asta pentru ca,cum am zis,am firea practica si mintea scurta si nu retin versuri(din punctul asta de vedere,pentru mine,gradinita si clasele primare,cand trebuia sa invat poezii si cantecele pe de rost,au fost un chin :) ).Iata si versurile:
Ei numai doar dureaza-n vânt
Deserte idealuri,
Când valuri afla un mormânt
Rasar din urma valuri. :)
2. Care sunt poeţii tăi preferaţi de naţionalitate română?
Poate daca as fi citit si alte poezii,pe langa cele din programa de invatamant,as fi putut sa raspund cum trebuie la intreabarea asta dar n-am facut'o asa ca...Dar,din ce am citit,ca sa nu fiu neam prost,mi-a placut Bacovia.Cum era:"Dormeau adânc sicriele de plumb...Dormea întors amorul meu de plumb".Da,pe Bacovia l-am inteles...si el m-a inteles pe mine,doar ca nu a apucat sa afle.
3. Care sunt poeţii tăi preferaţi, străini?
Teritoriu neexplorat inca,virgin cum ii mai spun unii.
4. Poeţii contemporani preferaţi.
idem nr. 3
5.Scriitorii preferaţi.
Da,carti am mai citit si inafara programei scolare(ptiu,m-am mai scos,sper) dar nu stiu daca pot spune ca am un preferat,adica ma gandesc ca ar fi trebuit sa citesc macar 2-3 carti ca sa spun "Imi place."In fine,hai sa nu mai stramb din nas atat si sa raspund,mai mult sau ma putin,la intrebare.Mi-au placut:Liviu Rebreanu,Ionel Teodoreanu(pentru ca am citit >1 carte,deci,desi nu as fi crezut am si favoriti cu "acte in regula"),Isaac Asimov,pentru ca sunt un fan al genului SF,Michel Zevaco.
6. Scriitorii contemporani preferaţi.
Romani sau straini?Pai,romani,cu durere in suflet zic ca nu am prea citit iar straini ar fi cativa:Paolo Giordano si de ce nu,Paulo Coelho si acum parca vad rosii,oua si aud fluieraturi.Ce sa fac,sunt o "gospodina". :)
7. Ultima piesa de teatru văzută.
Pfai,no comment.Spun doar ca mi-ar fi greu sa rememorez ultimul film vazut,iar in ceea ce priveste teatrul...
8. Ultimul spectacol de operetă văzut.
Aici e simplu,n-am vazut niciunul deci n-ar putea sa existe un ultim.
9. Cărţile preferate.
Ciocoii vechi si noi,Lorelai,La rascruce de vanturi,Padurea spanzuratilor,Panza de Paianjen,O piatra pe cer,La raul Piedra am sezut si am plans...si ar mai fi probabil,in general mi-a placut cam tot ce am citit cu cateva exceptii.
10. Cu ce scriitori, dacă unii dintre ei ar trăi şi azi, ţi-ai dori să fii prieten.
Emily Bronte,Ionel Teodoreanu.
11. Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce?
Ciocoii vechi si noi pentru ca este dura,cumva trista si mereu actuala.I-as fi schimbat totusi finalul doar pentru a o face si mai dura.

Of Doamne,cred ca asta e cel mai lung post,sa-mi dea Dumnezeu sanatate si la mai multe. :)
Aproape ca am ametit.

PS:Sper sa revin cat mai curand,sa scuip lenea asta intre ochi,sa infrang timpul si sa nu ma mai prostesc cu tastatura.

Later edit:Din cauza unei stari mai deosebite am facut ceva greseli de exprimare si de gramatica,am editat deja de 3 ori pana acum dar cu siguranta nu le-am ochit pe toate,imi cer scuze pt "agramaticalitati" daca mai exista.

Relatia parinte-copil.

De foarte multe ori stau si ma intreb daca s-a inventat ceva pe lumea asta mai defectuos si mai imbarligat.Apoi tot eu imi raspund,probabil ca nu.Eu,decat sa vorbesc cu ai mei parinti,fie mama fie tata,mai bine fac bungee-jumping legata de o ata de papiota,jur...si nu exagerez.Sa explic:parintii mei sunt o specie rara de dinozauri venita din paleolitic.Eu,la fel de rara dar din era contemporana.Ei fiind obisnuiti cu vremurile grele si obligati sa (NU) se adapteze si-au dezvoltat tot felul de arme secrete,de exemplu tepi ascutiti si imbibati intr-un soi de venin,aparent acesti tepi nu sunt vizibil dar,pe campul de lupta,exact cand te astepti mai putin ei isi scot la iveala tepii si te paralizeaza.Exemplu concret,ei spun "Ti-am spus,cat timp stai in casa mea,faci ca mine!" si atunci,eu paralizez.Tot un mecanism "adaptativ" poate fi considerata si teasta groasa si impenetrabila,oricat de mult as incerca sa le explic ceva pur si simplu ideea respectiva nu o sa patrunda,deloc,nicaieri,nicicum.Pe langa toate astea nu trebuie sa uit de avantajul anilor si experientei iar toate adunate,ii desemneaza,pe buna dreptate ca fiind monstrii sacrii ai teritoriului ocupat.
Eu,pe de alta parte,cum ziceam specie rara de asemenea dar una de...tantar,extrem de firava,usor de suprimat.Avantaje,inafara de zumzaitul puternic si obositor care da frecvent durere de cap,nu posed.Poate doar faptul ca fiind usurica ma strecor facil prin usi inchise.Dar,cum ziceam de cele mai multe ori cele mai multe batalii sunt castigate de cealalta parte.
Nu ma astept ca vreodata specia rara de dinozauri si firava tantarica sa ajunga la un consens,am impresia ca asa este in legea firii,chit ca-mi place sau nu.

Oua,iepuri si depresii.

Am cazut intr-un butoi adanc,plin cu vin si...melancolie,multa melancolie.Este,cred,depresia mereu prezenta dupa fiecare sarbatoare din asta mai importanta in care trebuie sa fim mai buni,familia trebuie sa fie unita si masa plina cu de toate.Ma deprima linistea de dupa,faptul ca nu sunt atat de apropiata de familie cum ar trebui,ca prietenii si asa putini sunt mult prea ocupati,plictisti si in general,cu mult prea preocupati de propriile vieti si frustrari pentru a-mi acorda cateva secunde din pretiosul timp.Ma doare ca nu sunt indeajuns de importanta,ca mereu pic pe o treapta inferioara si,desi nu ma caracterizeaza genul asta de lamentari,iata ca minunatele sarbatori scot la suprafata pana si asa ceva.Ma simt adormita si as motai toata ziua,am obosit de atata zambete de curtoazie si am ajuns chiar sa cred ca singura menire a acestor sarbatori este de a ne da seama cam cat de repede trece timpul "parca acu' era Craciunul si acum e Pastele" da,cred ca toti am auzit cel putin odata in viata expresia asta.
Clar,nu sunt un mare fan al minivacantelor cu veselie si mese intinse,de fapt nu sunt un fan al vacantelor in general fie ele mini sau maxi,simt ca ma opresc din frenezie si ma fac sa-mi aduc aminte de tot iar mesele prea intinse imi dau frecvent senzatie de disconfort chiar si inainte sa apuc sa pun ceva in gura.
Dar uite ca s-a terminat de parca nici n-ai fi zis ca a fost si o iau de la capat,adica de unde o lasasem,cu acelasi gust amar ca doar in 3 zile nu a apucat sa se indulceasca.

Puncte fixe.

Traiesc intr-o libertate aparenta,pot sa spun ce gandesc,pot sa fac ce imi doresc si totusi,de atat de multe ori,se intampla sa fie ceva care ma retine.Parca de prea multe ori.De cele mai multe ori traiesc intr'o suficienta aparenta pentru ca,desi am tot ce-mi trebuie pentru a fi fericita,si aici trebuie sa le multumesc alor mei care imi reamintesc de fiecare data ca am tot ce-mi trebuie pentru a ma simti multumita...ei bine,nu sunt.Da,am casa si am si masa si pe langa astea imi permit frecvent mici placeri,poate neindestulatoare pentru unii,lux pentru altii dar suficiente pentru mine insa mie tot timpul imi lipseste ceva.Sa fie oare acelasi "ceva" care ma retine sa am libertatea care mi-o doresc?Este "ceva-ul" asta o iluzie?Habar nu am!
Stiu doar ca odata l-am simtit,adica nu doar odata,l-am simtit de mai multe ori,sub forma unei mangaieri,a unei priviri si daca a fost iluzie si minciuna atunci inseamna ca viata nu este frecvent nedreapta ci si frecvent inselatoare.
Eu chiar nu vreau sa traiesc intr-o posibila iluzie a trecutului si nici nu-mi doresc sa fiu intr-o continua cautare dar vreau nu vreau simt ca asta se intampla in fiecare zi.E cumplit,sa astepti,sa nu te bucuri,sa fii mereu cu un pas inapoi.Sa nu fie nimic cert,sa ai mereu un lipici pe buze si o inima stransa.
Poate intr-o zi o sa invat si cum sa fiu libera,multumita sau poate nu.Poate o sa invat sa accept,sa inteleg si sa fiu eu fara alte restrictii si doleante.Habar nu am cand si daca o sa se intample toate astea insa stiu ca,pana atunci,palma o sa-mi sprijine barbia iar privirea nu o sa-si gaseasca un punct fix.