Draga prietena,

Imi spui ca pentru tine nimic nu are sens,ca portita,despre care toti ti'au spus ca exista,este doar o alta usa spre hau si eu incerc mereu sa'ti arat ca,dincolo de cea mai adanca groapa in care cineva ar putea sa cada,exista CEVA!Si nu as putea sa'ti descriu acel ceva,nici macar nu stiu daca este o persoana sau un sentiment dar stiu sigur ca exista.Desigur,o sa'mi spui iar ca sunt plina de stereotipii si cel mai probabil ai dreptate pentru ca ma repet si stiu si eu ca ti'am spus asta de o mie de ori dar stii ce?o sa continui sa ti'o spun!Nu o fac din obligatie si nu pentru ca n'as avea altceva mai bun de facut,ba am doar ca atunci cand tii la cineva e de datoria ta sa intinzi mana si eu o intind de fiecare data cu placere.
Si pentru ca mi s'a spus de curand ca am o gura spurcata care,domnule orice i'ai face nu tace,o sa iti mai spun iar ca viata nu'i nici o camera de tortura si nici un loc de joaca,viata este exact asa cum vrei tu sa fie.Daca ii dai lacrimi,lacrimi o sa'ti ofere si daca ii oferi un zambet larg atunci iti va oferi si ea doua brate care sa te cuprinda.Nimic pe lumea asta nu se termina ci...se transforma(mai stii chimia dintr'a 9-a?) si se transforma in ce vrei tu,pentru ca tu esti chimistul care fabrica ganduri,trairi si emotii,tu le mixezi pe toate si tu decizi daca produsul final este aurul sau un aliaj mizer.
Deci,ce'ti alegi?
Eu deja stiu ce vreau sa iasa,un argint stralucitor,deloc banal care sa'mi serveasca drept oglinda si in care sa ma uit mereu,pentru a ma descoperi iar si iar,pentru a nu uita ce am facut si pentru a tine minte ce'mi doresc.