Vi s'a intamplat vreodata sa plecati la un moment dat din viata cuiva si sa realizati ca omul respectiv si'a continuat viata ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat?Mie mi s'a intamplat...si nu odata.Mi s'a intamplat sa cred ca poate sunt o persoana importanta in viata respectivului,ca daca as pleca viata lui nu ar mai fi niciodata la fel si am plecat si ghici ce? viata lui/ei a fost fix la fel.Nu a plans 1 saptamana,1 luna,1 an poate nici macar o zi,nu s'au pus intrebari de ordin existential "oare cum o sa fie viata mea de acum incolo???" si de multe ori sunt sigura ca nu a existat nici macar un sentiment de regret...nimic.Desi o situatie de genul asta probabil ca te face sa te simti aiurea,nebagat in seama,neimportant cu timpul mie mi'a oferit un sentiment de eliberare,sentimentul de a merge mai departe fara sa stiu ca undeva am "plantat un sambure".Uneori,desi nu pare,e a naibi de bine sa te identifici cu umbra,cu omul pe care il vezi pe strada in fuga si a carui figura nu o reti decat maxim 2 secunde.Oamenii care nu te tin minte,cei pentru care nu ai insemnat nimic nu te pot invinovati de ceva,nu'si aduc aminte calitatile tale si nici defectele,nu te pot asocia cu o intamplare frumoasa dar nici cu una neplacuta,nu'ti pot spune ca le'ai deschis ochii dar nici ca le'ai incurcat planurile pentru ca intotdeauna,in absolut orice exista un revers al medaliei.
Eu,astazi,ma bucur enorm ca in viata mea mai exista si astfel de oameni deci,sa bem(hihi) pentru acei oameni pentru care nu am insemnat nimic,care cu greu isi mai aduc aminte figura noastra pentru ca ei nu ne vor arata niciodata reversul medaliei.Aye!