Draga prietena,

Imi spui ca pentru tine nimic nu are sens,ca portita,despre care toti ti'au spus ca exista,este doar o alta usa spre hau si eu incerc mereu sa'ti arat ca,dincolo de cea mai adanca groapa in care cineva ar putea sa cada,exista CEVA!Si nu as putea sa'ti descriu acel ceva,nici macar nu stiu daca este o persoana sau un sentiment dar stiu sigur ca exista.Desigur,o sa'mi spui iar ca sunt plina de stereotipii si cel mai probabil ai dreptate pentru ca ma repet si stiu si eu ca ti'am spus asta de o mie de ori dar stii ce?o sa continui sa ti'o spun!Nu o fac din obligatie si nu pentru ca n'as avea altceva mai bun de facut,ba am doar ca atunci cand tii la cineva e de datoria ta sa intinzi mana si eu o intind de fiecare data cu placere.
Si pentru ca mi s'a spus de curand ca am o gura spurcata care,domnule orice i'ai face nu tace,o sa iti mai spun iar ca viata nu'i nici o camera de tortura si nici un loc de joaca,viata este exact asa cum vrei tu sa fie.Daca ii dai lacrimi,lacrimi o sa'ti ofere si daca ii oferi un zambet larg atunci iti va oferi si ea doua brate care sa te cuprinda.Nimic pe lumea asta nu se termina ci...se transforma(mai stii chimia dintr'a 9-a?) si se transforma in ce vrei tu,pentru ca tu esti chimistul care fabrica ganduri,trairi si emotii,tu le mixezi pe toate si tu decizi daca produsul final este aurul sau un aliaj mizer.
Deci,ce'ti alegi?
Eu deja stiu ce vreau sa iasa,un argint stralucitor,deloc banal care sa'mi serveasca drept oglinda si in care sa ma uit mereu,pentru a ma descoperi iar si iar,pentru a nu uita ce am facut si pentru a tine minte ce'mi doresc.

N-am...

Sunt o cacacioasa(plagiat mama).Uneori ma cred muiere matura,cu capul pe umeri,capabila sa ia decizii importante si cand incolo eu inca am muci la nas.Nu,nu sunt matura si nicicum capabila.Adevarul este ca imi e frica...imi este frica de mine,de viata,de ziua de maine,de ceilalti,de un examen,de un caine,de zapada.Imi rod (inca) unghiile,plang cand sunt certata,repezita sau ignorata desi de prea putine ori o recunosc,imi iubesc prietenii,aia putini,ca pe proprii mei frati si'mi place sa ma joc,chiar daca acum nu o mai fac cu papusi in fata blocului si realizez in fiecare zi ca am ramas tot un copil doar ca acum imi lipsesc papusile,rasul sincer si incocenta.
Sunt un copil intr'un corp de adult si cu un suflet de batran.

Scrisoare catre Fat-Frumos.

Draga Fat-Frumos,
In drum spre mine,daca intalnesti o printesa te rog frumos sa nu te mai gandesti la mine,mergi la ea.Fa'o pe ea fericita luand'o de nevasta,fa'i ei copii minunati si daruieste'i o casa de vis in care sa traiti fericiti pana cand moartea...ah,pardon pana la adanci batraneti.
In ceea ce ma priveste,te rog sa nu'ti faci griji,ma descurc.Raman aici sa ma joc cu buzduganele zmeilor(smiley face),sa invat practicile vrajitoarelor si sa zbor cu balaurii.
Te rog deci,nu'ti fa griji,eu o sa fiu bine si nu ma supar daca alta ramane cu "pana la adanci batraneti" si eu cu fantasticul si magia,fiecare dupa posibilitati.Eu,printesa,in veci nu o sa fiu.

Despre beneficiile transportului in comun.

Cum ninge/viscoleste si mai nou,e frig de crapa pietrele si se duce dracu' bateria la masina vrei nu vrei iti indrepti atentia spre "Regia autonoma de transport in comun".Insa eu m'am gandit ca ar trebui poate sa ne indreptam mai des atentia,sa explic de ce:
1.Peste tot se vorbeste despre cat de importanta este miscarea iar un mers alert,pentru ca te ploua/ninge si ti'a inghetat tot corpul,pana in statia de autobuz este exact ce ai nevoie.Sau,dupa caz,vara o sauna bine-meritata dupa o alergare in forta.
2.Socializarea!Intr'un autobuz gasesti oameni,multi oameni diferite personalitati si din aproape toate paturile sociale.Iar intr'un autobuz/microbuz in care incap maxim 50 de persoane dar intra 100 contactul uman este cu atat mai strans ca sa nu zic chiar...intim si unii chiar savureaza astfel de apropieri.
3.Ajungi sa treci prin situatii dificile atunci cand te intalnesti cu oameni dificili si ai foarte mult de invatat in ceea ce priveste felul cum ai putea sa rezolvi o astfel de problema.Exemplu concret:intalnirea cu un controlor atunci cand nu ai bilet.
4.Tot intr'un autobuz inveti multe in ceea ce priveste solidaritatea.Pentru ca evident in drumul tau spre scoala sau munca iti pui in geanta diverse lucruri,unele dintre ele chiar extrem de grele,ca portofelul de exemplu si sunt oameni care simt,observa grimasa de pe fata ta atunci cand,cu greu iti schimbi geanta de pe un umar pe altul si iti sar in ajutor,te debaraseaza de acele lucruri.
Si asta ar fi doar un scurt rezumat despre aportul benefic pe care o simpla plimbare cu autobuzul il poate aduce in viata mea,a ta,a noastra.

Flori de gheata.

Cand eram mica,mica si era ger naprasnic,cam asa cum e acum,mama ma striga sa vad florile de gheataaa!!!Si tin minte ca ma cocotam pe calorifer,ma chirceam acolo si stateam ore intregi sa ma uit la geamul ala inghetat.Azi mi'am adus aminte de vremurile alea si am realizat 2 chestii..ma rog,3 ca acum urasc gerul..si el pe mine,ca nu mai incap pe calorifer,de unde rezulta ca am facut fundu' mare,la propriu si ca geamurile astea noi nu mai ingheata ca pe vremuri,nene!

Oamenii cu principii!

Dragilor sa vi le faceti sul,sa le ungeti cu vaselina si sa va regulati cu ele pana o iesi fum!
Ma bucur pentru voi,cei care va mascati cu pudoare,care spuneti "eu nu inteleg cum cineva poate sa faca asa ceva" sau care isi acopera ochii ca sa nu vada ceva...hmmm,cum era? a,da :)) rusinos!
Si cum sa va mai zic,pentru unii dintre noi viata nu este doar un loc de joaca imprejmuit cu sarma.Pentru unii dintre noi limita o reprezinta doar cerul.

Flacara mov!

Nu mai pot nene!Nu mai pot,peste tot pe unde umblu dau de flacara violet.Deschid televizorul neneii prezentatori au ca subiect azi(ieri si alaltaieri aveau la fel)...flacara violet.Deschid calculatorul,intru pe net dau iar de flacara violet.Nu,da' serios acuma mai am putin si vad rosu in fata ochilor.Chiar asa?
Eu nu stiu chiar asa bine cum sta treaba cu aceste nuante cromatice dar parca violet este cam aceiasi chestie cu mov,nu?(am avut media 8 la desen in generala cand nu...7 nu era cea mai mare nota a mea).
Nu de alta dar mie imi place culoare mov,simt o oarecare apropiere ca sa zic asa,simt ca ma caracterizeaza cumva si totusi toata nebunia asta din ultimele zile aproape ca m'a facut sa strig "Ajunge cu mov!!!" si totusi...vorba babutei din banc "Sa fie si un pic de mov."
Dar doar un pic!

Vi s'a intamplat vreodata sa plecati la un moment dat din viata cuiva si sa realizati ca omul respectiv si'a continuat viata ca si cum nimic nu s'ar fi intamplat?Mie mi s'a intamplat...si nu odata.Mi s'a intamplat sa cred ca poate sunt o persoana importanta in viata respectivului,ca daca as pleca viata lui nu ar mai fi niciodata la fel si am plecat si ghici ce? viata lui/ei a fost fix la fel.Nu a plans 1 saptamana,1 luna,1 an poate nici macar o zi,nu s'au pus intrebari de ordin existential "oare cum o sa fie viata mea de acum incolo???" si de multe ori sunt sigura ca nu a existat nici macar un sentiment de regret...nimic.Desi o situatie de genul asta probabil ca te face sa te simti aiurea,nebagat in seama,neimportant cu timpul mie mi'a oferit un sentiment de eliberare,sentimentul de a merge mai departe fara sa stiu ca undeva am "plantat un sambure".Uneori,desi nu pare,e a naibi de bine sa te identifici cu umbra,cu omul pe care il vezi pe strada in fuga si a carui figura nu o reti decat maxim 2 secunde.Oamenii care nu te tin minte,cei pentru care nu ai insemnat nimic nu te pot invinovati de ceva,nu'si aduc aminte calitatile tale si nici defectele,nu te pot asocia cu o intamplare frumoasa dar nici cu una neplacuta,nu'ti pot spune ca le'ai deschis ochii dar nici ca le'ai incurcat planurile pentru ca intotdeauna,in absolut orice exista un revers al medaliei.
Eu,astazi,ma bucur enorm ca in viata mea mai exista si astfel de oameni deci,sa bem(hihi) pentru acei oameni pentru care nu am insemnat nimic,care cu greu isi mai aduc aminte figura noastra pentru ca ei nu ne vor arata niciodata reversul medaliei.Aye!

De ce il invinovatim pe Dorian Gray?

Am terminat cartea si am ramas datoare cu o impresie.Mi'a placut,am apreciat oroginalitatea si felul in care a fost scrisa desi mi'ar fi placut sa citesc mai mult despre evolutia lui Dorian,cum a trecut el de la  inocent la demonic,toate etapele alea care in carte au fost foarte vag descrise.In fine,nu sunt eu cea mai in masura sa'mi dau cu parerea,imi place sa citesc carti dar daca as fi fost un critic cu siguranta eram cel mai prost posibil.

Deci,nu vorbesc despre carte in sine ci despre Dorian,strict despre personajul Dorian Gray!Asa cum am spus si eu mai sus,toata lumea il considera demonic,personajul rau, personajul principal care a fost bun si a devenit rau.Defapt,de ce il invinovatim pe Dorian Gray?Pentru ca si'a dorit tineretea vesinca?Cred ca ne'o dorim cu totii,mana sus cine vrea sa aiba riduri,piele zbarcita si prurit senil(muaahaha)...mda,banuiam eu,nu vrea nimeni.Logic,deci daca s'ar ivi posibilitatea ca altcineva/altceva sa imbatraneasca in locul vostru nu a'ti ezita.Nici eu,si cu toate astea nu m'as considera o persoana rea.Si daca s'ar ivi posibilitatea sa va traiti viata dupa bunul plac,fiecare ce intelege prin "bun-plac"...?Eu mi'as trai viata dupa bunul plac chiar daca asta ar inseamna sa antrenez in jocul meu persoane care ar putea iesi sifonate,in fond pe mine nu m'a protejat nimeni,mi'am luat'o in bot de la multi si nu cred ca atunci cand se pun seara sa doarma se gandesc ca poate eu sufar din cauza lor sau ca poate prin actiunile lor m'au facut sa sufar si sa'mi ratez viata sau macar cativa ani din viata.Nu,chiar nu cred asta si totusi le este bine.Mie de ce nu mi'ar fi?Pentru ca am constiinta?La naiba cu asta,uneori chiar cred ca din cauza constiintei mele am ratat multe.N'as ucide totusi,asta nu chiar daca unii ar merita un ciocan in cap pt cate le debiteaza mintea.

Nu stiu altii cum sunt(ca sa inchei frumos) dar eu cand ma gandesc la Dorian Gray nu vad un personaj negativ,mai degraba realist,poate "usor" egoist dar pentru lumea in care traiesc acum este unicul mod de supravietuire.

Jobs

Am observat ca acest cuvant irita pe foarte multa lume in ultima vreme desi,ironic unii il cauta,altii si'l doresc,unii vor sa'l pastreze,foarte multi il injura si multa lume,printre care ma numar,isi doresc sa nu se fii inventat vreodata!Mi'am facut si eu cont desigur acum multa vreme pe cateva site'uri de profil si a fost o perioada cand cautam job'uri de parca era noul meu hobby,aplicam pt diverse posturi chiar daca nu aveam o mare necesitate in a'mi gasi un job(ma intretin inca parintii,Aleluia) ba chiar am avut si ocazia sa ma prezint la cateva interviuri.Realizez insa ca intr'un viitor,mai apropiat sau mai indepartat va trebui sa incep iar cautarile fiind cumva impinsa de la spate,chit ca o sa muncesc sau nu la stat,in fond la ce salariu o sa am un al 2-lea job nu reprezinta un moft ci un must!

Assaaa si...imi este frica!Imi este frica sa astept,sa vorbesc in fata unor oameni complet necunoscuti,sa spun 3 defecte si 3 calitati (=)) ) etc,etc.Plus ca'mi doresc un loc de munca care sa ma stimuleze,care sa nu fie deloc plictistor,eventual bine platit si cu colegi draguti si spuneti'mi si mie,va rog frumos unde gasesc eu asa ceva?Sunt si pretentioasa stiu,intotdeauna am fost pentru ca intr'un fel consider ca este modalitatea mea de a supravietui in realitatea asta de cacat care mi'a aratat nu o data ca daca ceri putin,putin primesti si daca ceri mult...primesti un sut in cur si sut in cur peste sut in cur pana ti se face curu' rosu si ajungi  sa spui ca "Ma doare in cur!" si a te durea in cur in vremurile noastre este o calitate.   

Ma duc,ma duc sa caut WorldWideWeb job'ul visurilor mele!

Cateva zile si incepe alergatura aia bezmetica de'i zice sesiune.Eu in continuare visez.Ma gandesc frecvent cum ar fi fost viata mea daca as fi ales altceva.Oare era mai bine?Oare mai ajungeam in aceiasi pozitie de om plangacios care isi doreste altceva de la viata?Tin minte si acum unul dintre primele laboratoare din anul 1,profesoara se chinuia sa ne explice ceva,dintre colegi unii pareau absorbiti de "profunzimea materiei",altii intretineau atmosfera cu ceva suste...ma rog,intelegeti,o atmosfera tipica de circ pe care o mai intalnesc inca frecvent pe la cursuri si alte stagii.Dar sa revin la ideea principala,de ce mi'a ramas acel laborator in mod special in minte,pai pentru ca in tot vacarmul ala eu imi puneam aceiasi intrebare,o ora si 40 de minute in cap imi rasuna aceiasi intrebare "Ce naiba caut eu aici?".Ulterior mi'am zis ca ar trebui sa acomodez ca doar asta mi'am dorit si gargaunii din cap ar face bine sa dispara.M'am luat cu examene,cu frica primelor examene,defap, la care n'am reusit sa fac nimic bun dar m'am adancit in continuare in credinta ca asta era ceea ce trebuia sa fac.Au trecut insa anii,au sporit si esecurile,frustrarea de sine iar dorinta de eliberare a devenit din ce in ce mai puternica.M'am mai amagit cateodata ca,in fond,urmeaza sa practic o meserie nobila(pe naiba!),una dintre cele mai frumoase din cate exista(aici trebuie sa recunosc ca asa este) dar niciodata n'am putut sa scap de stigmatul mediocritatii.

Intrebarea "Ce caut eu aici?" s'a schimbat si a devenit "Ce o sa fac eu dupa?".Daca pana acum m'am putut ascunde sub nesiguranta si imaturitatea celor 18-19 anisori acum nu mai pot face la fel.In zilele mele bune ma cuprinde un avant si'mi spun cum o sa fac nenumarate,cum o sa aleg ceva ce ma va caracteriza si'o sa fiu "za best" iar in zilele mele proaste imi spun ca,defapt in zilele mele bune urmaream himere,ca viata e ceva mai dura si mai lipsita de culoare decat imi place mie sa cred si imi revine in cap obsesiva intrebare "Da' eu ce ma faaaccc?".

Frecvent ma simt lipsita de viziune asupra vietii,in timp ce altii isi fauresc vise si isi construiesc palate eu imi pun intrebari fara logica si ce este si mai grav,fara raspuns.Ma simt goala,fara planuri,doar cu un noian de vise greu realizabile si fara un punct clar si fix la care sa vreau sa ajung.Nu ma simt omul lucrurilor definite si uneori ma intreb daca din intrebari se poate construi o cariera.

Conditii meteo nefavorabile.

Ninge!Ninge!Ningeeee!!!Si eu urasc cacatul asta alb care cade din cer.In jurul meu toti care mai de care au dat'o in mintea copiilor care nu stiu ce aia masina,transport,drumuri...deplasare! si se bucura.Doamne cat detesc iarna.M'as muta in Sahara jur dar auzisem la stiri odata ca parca a nins si pe acolo,din cauza incalzirii globale cica.Apropo,daca i se zice incalzire globala n'ar trebui sa fie mai cald?D'oh si cica femeile sunt alea de neinteles...ce naiba sa mai zicem de vreme?

Nu da' zau,e inceputul lui ianuarie,de ce pisici ninge?Pun pariu ca asta se intreaba si neneii responsabili cu deszapezirea strazilor.De ce ninge???

niste prosti...

Suntem niste prosti,niste cretini!Ne petrecem intreaga existenta incercand sa facem ceva special,ceva care sa ne diferentieze de "masa" dar cand suntem intrebati ce ne dorim de la viata raspunem sec,"normalul".Spunem ca nu suntem invidiosi dar nu ne putem abtine sa nu aruncam un "a avut noroc" atunci cand cineva a reusit mai mult ca noi.Pentru ca nu putem accepta ca acel cineva a muncit mai mult ca noi,a avut o sclipire.Nu!Noua ne placem sa anulam intreaga munca a unui om aruncand norocul in fata.De foarte multe ori ne ascundem sub o masca pentru a nu lasa sa se vada slabiciunea  dar le'o reprosam celorlalti.

Ne ascundem sub cuvinte mari precum soarta si destin,chiar daca nu stim prea bine ce inseamna,pentru ca nu ne place sa stam fata in fata cu esecul propriei persoane dar daca printr'o minune ne reuseste ceva atunci spunem mandri ca "norocul ti'l faci cu mana ta".Nu ne place sa recunoastem ca poate am gresit atunci cand am spus ceva ce nu trebuia,am actionat cand nu trebuia sau poate tocmai pentru ca n'am actionat de loc.Suntem lenesi dar blamam lenea.E ciudat si paradoxal cum noi ne gasim justificari pentru unele mici sau mai mari defecte dar nu contenim sa facem reprosuri pe baza lor,altora.

Spunem cu orice ocazie ca traim intr'o lume nebuna si rea dar uitam ca noi formam lumea.Ceilalti sunt vinovati pentru lipsa noastra de atitudine,pentu frica noastra de a ne lua viata in propriile maini,intotdeauna ceilalti.Daca suntem deprimati atunci vinovati sunt cei care au o viata perfecta si prin presiunea pe care o exercita asupra noastra noi cedam dar nu noi suntem slabi ci ei perfecti.Daca suntem obezi atunci vinovata este publicitatea agresiva a celor de la fast-food,daca suntem anorexici si bulimici vinovati sunt cei din moda care prefera schiloadele,daca fumam vinovati sunt cei care ne'au intins prima tigara.Refuzam sa ne asumam responsabilitatea dar le'o reprosam celorlalti.Dam vina pe anturaj,pe destin,pe noroc/ghinion dar niciodata nu ne privim in oglinda.Gustam placerea dar aratam cu degetul spre curve,betivi si drogati.Ne place sa vorbim fara perdea pentru ca e trendy dar strambam din nas la cuvinte prea directe.Ne plac hainele frumoase,bijuteriile scumpe,fetele ingrijite dar daca nu le avem atunci cei care  le au sunt superficiali si a fi superficial e de rau si daca ceilalti sunt superficiali inseamna ca noi suntem plini de esenta.Ne place distractia dar uram mondenitatea si ne aratam dezgustati de ce  promoveaza media.Pentru ca ne place sa spunem ca noi selectam calitatea si altii cantitatea si calitatea este intotdeauna de preferat cantitatii.Pentru ca ne place sa impartim totul pe lumea asta in bine si rau avand grija mereu sa ne plasam in partea buna a problemei.

Pentru ca suntem niste prosti!Pentru ca m'am saturat de prostie!M'am saturat de mine!

carti

Cum am fost in vacanta in ultimele 2 saptamani si spre surprinderea mea,am aflat zilele astea ca mai am inca o saptamana pt desfat(yey) m'am apucat sa citesc.Nimic legat de facultate,defapt cred ca s'a cam pus praful pe cursurile mele si probabil praf vor fi si notele mele din sesiunea asta daaaarr,cui ii pasa?Probabil oricui mai putin mie.Dar sa nu ma abat prea mult de la subiect,cum ziceam interesul meu pt facultate acum se apropie de 0.

Asa,m'am apucat de citit,am inceput frumos cu o carte absolut supeba sau ma rog,o carte pe care eu o consider superba "Singuratatea numerelor prime" scrisa de Paolo Giordano,un autor italian destul de tinerel din ce mi'a indicat wikipedia si hmmm,foaaarte frumusel ceea ce ii da un punct in plus din partea mea.O carte scrisa frumos,cursiv destul cat sa o citesti intr'o zi si care in acelasi timp te tine in priza,cu un sfarsit un pic neobisnuit dar perfect pentru asa o carte.

Urmatoarea a fost "Insatiabila" de Valerie Tasso,un altfel de Belle de jour,prostituata de lux londoneza.Cartea asta,in schimb mi'a lasat un gust amar,mi s'a parut teribil de falsa si daca e sa o compar cu surata ei londoneza ingrozitor de falsa desi trebuie sa recunosc ca in paginile in care descria relatia ei cu un barbat nebun care a reusit sa'i dea intreaga existenta peste cap m'am recunoscut.Dar in rest,detaliile nu au fost la fel de picante precum mi le imaginam,unele intamplari prea fanteziste iar trecerea ei de la femeie cu o educatie extraordinara,cu o cariera promitatoare  la cea de prostituata intr'o casa de toleranta alaturi de femei care asta au facut toata viata si cu un proxenet camionagiu a fost prea brusca,prea fara niciun fel de regret sau ca sa citez din cartea don'soarei prea se simtea "ca pestele in apa".Ca sa nu mai zic de sfarsit,desi roman autobiografic,foarte previzibil cu ea intalnindu'si iubirea vietii ei in persoana unei client de care se desparte cateva luni mai tarziu...bla-bla-bla!Pentru mine,care gasesc foarte interesanta viata curtezanelor contemporane(ca sa nu zic cuvantul ala urat) cartea asta a fost o dezamagire.

Urmeaza "Portretul lui Dorian Gray".Cand am vazut cartea adica as putea sa'i spun chiar carticica am ramas un pic uimita,ma asteptam sa fie cu cel putin doua degete mai groasa...nu stiu de ce.Subtirica si cu multe impresii de bine ma asteapta pe birou sa o citesc.

Cred ca'mi arunc calculatorul pe geam,de 10 minute incerc sa scriu ceva si'mi fug ideile mai ceva ca la maraton.Ma simt trista si nu stiu de ce.Adica,stiu de ce.Ma simt trista pentru ca am descoperit ca n'am dorinte pentru noul an.Acum ca am renuntat si la ultimele 2 pe care mi le puneam cu consecventa de cativa ani incoace.Am ramas fara dorinte!Nici nu credeam ca este posibil asa ceva,chiar nu'mi imaginam.

Adica ce'as mai putea sa'mi doresc inafara de faza cu sanatatea?Bani si dragoste,nu?N'o sa zic nimic legat de examene ca in principiu mi se rupe de facultate la ora asta si'n plus asta cu "Da Doamne sa'mi iau toate examenele" este,altfel spus "Da Doamne sa nu fiu prost" si'n plus un examen nu mai reprezinta de mult un tren pierdut,intotdeauna exista o sesiune,o prelungire de sesiune etc,etc cu alte cuvinte dorinta asta cu "sa'mi iau examenele" o incadrez in categoria dorinte stupide.

Si sa revenim la celelalte,banii!Banul e ochiul dracului si biletul de intrare in paradis al multora si poate si ala de intrare in iad.Eu nu ma consider materialista dar nici nu doresc sa'mi lipseasca,cu alte cuvinte sunt materialista.Acum 5 ani nu eram,intre timp am pasit timid in viata si da,imi doresc bani si daca s'ar putea sa nu'mi misc fundul prea mult pentru ei ar fi perfect.

A doua chestia...dragostea.Aici lucrurile se complica putin.Ce reprezinta defapt dragostea?Probabil cei mai multi ar raspunde ca este cel mai frumos sentiment.Ei bine,eu nu prea cred asta.Eu cred ca dragostea reprezinta un sentiment frumos doar pana in momentul in care'ti trece betia...betia de dragoste sau aia de bautura ca pentru multi se confunda.Apoi dragostea inseamna gol in stomac,distrugere psihica si negru in fata ochilor(asta in cazul nefericit) sau rutina,mici si enervante racaieli,plictis(cazul fericit).Mi se rupe si de asta,nu'mi mai doresc "sentimente inaltatoate care sa'mi ofere o alta perspectiva asupra vietii" pentru ca'n timp vraja se rupe.Deci nu,nu'mi doresc dragoste.

Sa inteleg ca au ramas doar banii?Adica din tot ce as putea sa'mi doresc pe lumea asta pe mine m'ar face fericita doar banii?Ei uite,asta chiar e un lucru trist.